Avionul de la ora 12

    Mămăligari era o localitate liniștită, cu oameni harnici. Numele localității nu se trăgea de la faptul că locuitorii ar consuma multă mămăligă, ci era un renume pentru mămăliga gustoasă pe care aceștia o făceau. Mulți au căutat să găsească explicații pentru gustul deosebit al mămăligii din Mămăligari. Au urmărit modul cum se face mămăliga aici. Mai întâi au constatat că înafară de obișnuitele ingrediente, apă, sare și făină de porumb, nu se adaugă nimic în plus. De aici au început presupunerile. Unii au zis că secretul îl constituie porumbul care se cultivă în Mămăligari. Trebuie să vă spun că mămăligarii nu făceau mămăligă decât cu făină din porumbul cultivat în Mămăligari și măcinat la singura moară existentă în Mămăligari. Alții au susținut că apa, luată și ea doar de la izvoarele din Mămăligari, ar fi cea care dă gustul deosebit al mămăligii din Mămăligari. S-a trecut și la explicații filozofice. Unul, care a stat un concediu doar într-o parte a localității, a observat că mămăliga era făcută doar de femei și de îndată și-a facut cunoscută teoria asupra mămăligii din Mămăligari cum că femeile ar deține secretul. Teoria i-a fost demolată de altul care, în aceași perioadă a stat, tot un concediu, în cealaltă parte ale aceleași localități, Mămăligari, unde mămăliga era făcută doar de bărbați. Altul, în mare secret, a mers din casă în casă și a observat cum se mestecă mămăliga. La toate casele pe la care a mers a observat că mămăligă se mesteca de la stânga la dreapta, cu mâna dreaptă. La ultima din ele mămăliga era mestecată invers, cu mâna stângă, de la dreapta la stânga. Dădu repede să guste mămăliga, neavând răbdare să se răcească. S-a fript… și încă de două ori. O dată cu mămăliga fierbinte, iar a doua oară cu constatarea că mămăliga avea același gust de mămăligă din Mămăligari. Am uitat de sare. Pentru mămăliga din Mămăligari se folosea doar sarea adusă de Ilie Săraru de la o salină doar de el știută. Ce mai, c-o fi c-o păți, mămăligii din Mămăligari i s-a dus vestea și turiștii veneau din ce în ce mai mulți, iar localitatea prospera de la o zi la alta. Toți locuitorii aveau de lucru. La fiecare casă soseau turiști care comandau mămăliga de Mămăligari la orice meniu. Am spus la început că Mămăligari era o localitate liniștită, cu oameni harnici. Liniștea locuitorilor era dată de un avion care traversa spațiul aerian al localității, de la sud la nord, la ora 12 și invers, la ora 14. Veți spune că, de obicei, un avion tulbură liniștea. Ei bine, pentru cei din Mămăligari era invers. Avionul de la ora 12 constituia semnalul că, indiferent unde lucrau, locuitorii trebuiau să lase lucrul, să mănânce și apoi să se odihnească. Puteau chiar sa tragă un somn fără teama de a dormi prea mult fiindcă la ora 14 trecea avionul înapoi și îi trezea pe toți. De aici provenea liniștea celor din Mămăligari.

    Numai că, într-o zi, avionul n-a mai venit. Ion și Gheorghe erau la prășit.

    – Măi Ioane, o fi întârzâind avionul, că mie mi-e cam foame!

    – Musai c-o întârzitat, măi Gheroghe, că mie mi-e foame rău!

    În acea zi ,care a mâncat mai târziu și s-a trezit și mai târziu, care n-a mai mâncat deloc până seara, ce mai, s-a produs o întreagă dezordine în Mămăligari. Când au văzut locuitorii că și a doua zi e la fel au început să se întrebe ce-i de făcut.

    – Cum ce-i de făcut? zise cel ce mesteca mămăliga cu stânga, să mergem la domn primar. El trebuie să știe tot despre ce mișcă în Mămăligari, în pământ, în apă și în aer.

    – De unde vreți să știu eu? zise primarul. Nu m-ați ales voi după chipul și asemănarea voastră?

    Cel cu mâna stângă la mestecat, care se vede că era în opoziție cu primarul și se pare că era singurul din sat, îl apostrofă pe primar:

    – Interesează-te la cei mai mari că poate n-or fi după chipul și asemănarea matale! Noi nu plecăm acasă până nu ne rezolvi problema!

    Seara, cei din Mămăligari, au aflat de la televizor că o companie de transport aerian a dat faliment și că și-a anulat toate zborurile, că fenomenul poate produce mare pagube în turismul românesc dacă nu se iau măsuri urgente și că guvernul va fi responsabil de urmările grave asupra economiei românești. A doua zi, la ora 12, un avion la fel de mare și de zgomotos, a trecut de la sud la nord, pe deasupra localității Mămăligari, iar la ora 14 a trecut invers. Nimeni nu știa ce transporta, al cui este, încotro merge. După trei zile, însă, o parte din locuitorii localității Mămăligari își cumpăraseră ceasuri.

    – Măi Ioane, degeaba ți-ai luat ceas! Primarul a rezolvat problema. Eu zic că tot mai sigur e avionul. Ceasul poate să rămană în urmă sau s-o ia la galop dar avionul e exact.

    – E exact dacă vine!

    – Măi Ioane, dar parcă, de când n-a venit avionul, satul nostru nu mai e așa de liniștit…

    – Așa mi se pare și mie…

    – Și nici mămăliga noastră nu mai are același gust!

    – Taci naibii din gură, că murim cu toții de foame!

     

    30 iunie 2015, ora 19:48

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *