Culoarea ochilor tǎi

    Ţi-am privit ochii şi în ei cerul am zǎrit
    Cum îşi cǎuta culcuş sǎ se odineascǎ,
    Lǎsȃnd de veghe doar bolta cereascǎ,
    Luminatǎ de stele, dupǎ asfinţit.

    Tu te-ai întins apoi liniştitǎ,
    Cu pleoapele cerul acoperind,
    Iar stelele se aprindeau rȃnd pe rȃnd
    Pe-a cerului boltǎ nemǎrginitǎ.

    Dimineaţa, cu voia-ţi divinǎ,
    Cerul din ochi a ieşit pe-a lui boltǎ,
    Culoarea albastrǎ luȃnd drept recoltǎ,
    Iar marele soarele i-a dat luminǎ.

    Cerul privesc şi ochii tǎi mititei
    Şi singur fiind nu ştiu sǎ-mi raspund:
    Culoarea cerului ochii tǎi o ascund
    Sau cerul furat-a culoarea din ei?!

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *