Eu şi gȃndurile mele (partea întâi)

    Îmi place atȃt de mult ca sǎ rǎmȃn
    Doar eu cu gȃndurile mele
    Şi sǎ le las sǎ facǎ ce vor ele
    Fǎrǎ sǎ-ncerc ca sǎ le fiu stǎpȃn.

    De fiecare datǎ m-au purtat
    Peste atȃtea locuri ne-ntȃlnite,
    Prin timpuri de mine netrǎite
    Sau, ce-am fǎcut, ele au repetat.

    Mǎ poartǎ uneori prin munţi semeţi
    Şi mǎ rdicǎ și deasupra lor,
    Mǎ fac sǎ dau tȃrcoale stelelor,
    Şi-apoi sǎ cad pe nori ca pe nǎmeţi.

    Peste cȃmpii s-alerg şi sǎ întrec
    Pe orice animal ce iute-aleargǎ
    Tot gȃndurile mǎ dezleagǎ
    Sau mǎ ajutǎ sǎ scap de la înec.

    La îngheţaţii poli de vreau s-ajung
    Şi în deşert de-aş vrea sǎ poposesc,
    Sǎ trec prin junglǎ şi sǎ hoinǎresc,
    M-ajutǎ gȃndul, dar sǎ nu-l alung…

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *