Fabulǎ cu un iepuraş salvator

    La o pǎdureascǎ  adunare
    Prilejuitǎ de o sǎrbatoare oarecare
    Toţi strânsu-s-au venind cu mare falǎ
    Într-o aşa zisǎ poianǎ culturalǎ.
    La care, cum obiceiul s-a format,
    Fusese, musai, şi lupul invitat.
    Era ziua educaţiei-n pǎdure,
    Sau Festivalul rezervaţiei de mure
    În care zice-s-ar cǎ s-au descoperit
    Vagi urme lǎsate  de un meteorit!

    Oricum motivul adunǎrii nu conta
    Atâta timp cǎt lupul cuvânta
    Şi le spunea supuşilor pe-un cald şi blând urlat
    Cǎ el a fost tot în pǎdure educat
    Sau cǎ însuşi el, pusese mâna pe secure,
    Pentru a-ncepe o cǎrare prin pǎdure
    Şi cǎ la tot ce în pǎdure azi e realizat
    Biata sǎlbǎticime nici nu ar fi visat
    Pȃnǎ s-ajungǎ el sǎ fie la putere
    Cu consultarea  ei şi tot cu a ei vrere .

    Apoi, sǎlbǎticimea, venitǎ dintr-aiurea,
    Aplauda frenetic, de rǎsuna pǎdurea
    Un iepuraş nervos , subţire ca o aţǎ,
    Venit-a ţopǎind,  chiar lângǎ lup, în faţǎ.
    Îl mǎsurǎ cu ochii, din cap pânǎ-n picioare
    Se-ntoarse-apoi umil spre -ntreaga adunare
    Care era cuprinsǎ de groazǎ şi de fricǎ
    Şi cu un glas domol el începu  sǎ zicǎ:

    ­– Cinstite animale, eu, zǎu, m-am sǎturat
    Ca sǎ  ascult mereu acelaşi vechi urlat.
    De-aceea, îl rog pe lup, sǎ ne mai lase-n pace
    Cǎci mai sunt în pǎdure şi alte dobitoaace
    Ce-ar face, decȃt el, cu  mult mai multe,
    Şi ar avea şi timp pe noi sǎ ne asculte.
    ……………………………………….
    ……………………………………….
    Ce-a pǎţit iepuraşul, nicicȃnd nu s-a aflat,
    Zic unii cǎ-ntr-un timp, a fost chiar promovat
    Ce-a mai fǎcut lupul, nimic nu se mai ştie…
    Dar, în pǎdure, astǎzi este democraţie.

    17.11.2017

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *