Kuku l-am, cucu l-um

    Kuku l-am, cucu l-um,
    Trag cu arcul după fum,
    El își vede de-al său drum.
    Trag cu acul într-un nor,
    El își vede de-al său zbor.
    Vine un puternic vânt
    Și mă culcă la pământ,
    Trag cu arcul după el
    Vântul bate tot la fel.
    Mă ridic greu în picioare
    Și-ndrept arcul către soare
    Când săgeata l-a atins
    Nu numai că nu s-a stins,
    Ci a luminat mai tare
    Cu săgeata arzătoare
    Care-a dat și ea lumină,
    Căci era o zi senină.
    Când s-a-ntors din al său drum,
    Săgeata era doar scrum.
    Cucu l-am… Kuku l-um!

    Ion Ghiban, 26.10.2017, tot de Sf. Dumitru, dar mai târziu

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *